Poate că mulţi dintre voi au văzut deja filmul, eu însă destul de târziu. O adevărată poveste , pentru cei care sunt dispuşi să mai calce o dată pe tărâmurile magiei şi…ale stelelor căzătoare.

Intr-un mic satuc britanic, tanarul Tristan duce o existenta simpla, preocupat doar de a-si face un rost printre locuitorii satului si sa castige dragostea frumoasei Victoria. Prin de frenezia dragostei, el ii promite tinerei ca-i va aduce o bucata dintr-o stea cazatoare vazuta de amandoi intr-o noapte insa e surprins sa descopere ca zidul vechi de la marginea satului a carui spartura e bine pazita de un batranel vanjos este de fapt granita catre o cu totul alta lume.

In cealalta lume insa, batranul imparat muribund isi pune fii la incercare pentru a-si desemna succesorul, cerandu-le sa aduca un cristal pretios ca semn nobiliar, in timp ce vrajitoarea Lamia si surorile sale sunt disperate sa gaseasca singurul lucru ce le-ar putea readuce tineretea.

Iar in acest taram magic, cautarile tuturor se intalnesc in modurile cele mai surprinzatoare cu putinta, iar Tristan e menit sa se descopere pe sine si legatura sa misterioasa cu aceasta lume noua.

sursa: http://www.cinemarx.ro

Trailer:

“Clouds come floating into my life, no longer to carry rain or usher storm, but to add color to my sunset sky.”

Rabindranath Tagore

Vă urez din suflet un Crăciun fericit, să aveţi parte de tot ce vă doriţi!

Un colind extraordinar, cu adevărat românesc:

Sărbători fericite!

De ceva timp încoace mă preocupă împletitul brăţărilor şi pot spune că m-am pus serios pe treabă, astfel încât am o “colecţie” frumuşică. Mai jos sunt câteva dintre ele:

Am citit şi eu de curând rândurile de mai jos şi am considerat că merită să fie citite de cât mai multă lume, pentru că sunt într-adevăr pline de adevăr.

“Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!” Nichita Stănescu

Un filmuleţ pe care l-am primit şi eu pe e-mail. Enjoy!

Un film vizionat (pe jumătate) la ora de educaţie muzicală. Îl recomand cu toată încrederea.

Trailer:

Subiect:

“Amadeus este o dramă care se bazează pe ultimii ani de viaţă ai renumitului compozitor Wolfgang Amadeus Mozart. Acţiunea se desfăşoară la sfârşitul secolului al XVIII-lea cu precădere în Viena. Este structurat ca un flash back segmentat al lui Salieri care la bătrâneţe este vizitat de un preot pentru a se spovedi. Ca mod de filmare este clasic şi obiectiv, aproape toate cadrele sunt fixe iar personajele sunt întotdeauna încadrate simetric, dinamica sau dezordinea reieşind din jocul actoricesc sau muzică, de altfel ritmul secvenţelor este constant şi lent.”

wikipedia.org

…şi pentru că este poezia mea preferată:

Ars poetica

Nichita Stănescu

Îmi învăţam cuvintele să iubească

le arătam inima

şi nu mă lăsam până când silabele lor

Nu începeau să bată.
Le arătam arborii

şi pe cele care nu vroiau să foşnească

le spânzuram fără milă, de ramuri.
Până la urmă, cuvintele

au trebuit să semene cu mine

şi cu lumea.
Apoi

m-am luat pe mine însumi,

m-am sprijinit de cele două maluri

ale fluviului,

ca să le-arăt un pod,

între cornul taurului şi iarbă,

între stelele negre ale luminii şi pământ,

între tâmpla femeii şi tâmpla bărbatului,

lăsând cuvintele să circule peste mine,

ca nişte automobile de curse, ca nişte trenuri electrice,

numai s-ajungă mai iute la destinaţie,

numai ca să le-nvăţ cum se transportă lumea,

de la ea însăşi,

la ea însăşi.